Ce repede trec toate deșartele clipite
ce inima le cere și lumea le promite,
cu ce preț scump de jertfe le cumperi totdeauna
și ce curând cu tine nu mai rămân nici una.
O, de-ai căuta, o, de-ai căuta...
și de-ai afla, și de-ai afla,
în Domnul mântuirea ta...
Ce strălucit, ce strălucit
și fericit, și fericit
ar fi al tău sfârșit...
Ce gust amar îți lasă frumoasele cuvinte
prea repede călcate de fapta care minte,
cu ce nădejdi curate le sărutai odată
și-acuma, ce zdrobită ți-e inima-nșelată!
Ce gol pustiu rămâne în sufletul din care
s-a prăbușit un munte și s-a-ngropat un soare,
ce târg amar e-acela când dai iubirea sfântă
pe una care-n lacrimi viața ți-o-nmormântă...
O, ochi ai mei, scăldați-mi credința-n orice pară
dar nu lăsați s-o prindă înghețul ce-o omoară,
o, inima mea arde-mi și te topește toată
dar nu te mai desparte de Soare niciodată!